Atâtea apusuri de soare
Grele s-au scurs peste noi,
Dar nici unul din ele
Nu mi te-a adus înapoi;
Atâtea dimineți printre perne
Am petrecut somnoroasă apoi,
Când tu te plimbai alene pe gene
Și coborai pe umerii-mi goi.
Goi de- ntristare și albi de dorință
Tremurau când îi atingeai apăsat
Deveneau copiii tăi năzdrăvani
Pe care-i certai încordat.
„Goi de- ntristare și albi de dorință” – minunat! Mi-a plăcut tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Mă bucur tare mult!
ApreciazăApreciază