Destinatar

…(a) mea,

 Știu doar că îmi doresc să se termine odată, să nu mai ascund emoții sub numeroasele straturi de piele, să nu-mi mai văd reflexia unui suflet încolțit, obosit, care nu mai vrea sa fuzioneze cu niciunul din ale mele gânduri. Sângele meu a devenit o mare roșiatică, ce a luat în largul ei și ultimele rezerve de încredere. A adus pe valuri haos, pe care l-a prefăcut în nisipul​ fierbinte în care mă tot afund. Il mai sting adesea cu câte o lacrimă, dar se pierde și ea și pierdută rămâne. (Ascultă-ma, lasă preocupările și fii atentă!)

De trăit, nu știu cum să mai trăiesc acest sfârșit. Mă izbesc de realitate, dar lumea îmi pare încă un univers ireal. 

Nu e cu drag, o altă parte din mine. 

(I)

There is a world

Azi îmi e mai dor ca niciodată! Poate că afară strălucește soarele, dar nicicând nu o să-mi pară la fel de cald cum e pe malul tău.  E lumină albă​, dar nicio umbră nu-ți mai reflectă valul înspumat. Nu sunt nici pescăruși, nu mai am nici scoici în pantofi și nici urmele de bronz nu mai sunt…Azi îmi amintesc cât de adâncă e „marea adâncă”, câte picături sărate mi s-au jucat prin păr și-mi pare că-i așa de-ndepartată casa lor. Caut nisipul​ fin și curentul cald, dar găsesc numai ciment rece și urmele de brumă de prin flori. „O fărâmă mi-a rămas din tine, din strălucirea albastră a ochiilor tăi și din țărmul tău îndepărtat.”

– Poate că nu știu eu pe unde sa te caut. –

E pentru voi, citiți! 

La mulți ani vouă, flori frumoase! Ziua noastră, a voastră, a tuturor trebuie să fie în fiecare zi! Bucurați-vă de zâmbete, de soare (care încă se ascunde prin nori), de oamenii frumoși pe care îi aveți în brațe, în inimă și în suflet! Nu mai zăboviți și trăiți din plin! Toate bune! 💗

Cad flori

Nu ai idee „câte flori cad într-o zi”. Ele cad iarna, toamna, cad în noaptea neagră, in zile cu ploi sau cu lumină; nu cad numai acum, rupte de pe crengi subțiri. Nu mai e primăvară spectaculoasă…sau poate noi nu mai simțim. 

Am petale la geam, petale prin casă, prin păr și cred că și prin buzunare. E un contrast strident, blonav. E mâna unui pictor introvertit, orb de lumină, și-s rândurile unui poet pierdut în metafore și figuri de stil, „asezonate” ocazional cu hiperbole. Se numește „artă” această creație. Alții îi spun primăvară.

Doar o singură problemă

    „Trebuie să urci foarte sus dacă vrei să poți să vezi departe.” Trebuie să fii îndrăzneață și hotărâtă. Dacă doar aștepți momentul potrivit o să ți-l fure altcineva care aleargă după el (nu că ar fi prima oară când se întâmpla asta). De multe ori e despre comparații, rivali și despre interese. Astăzi sper să fie despre noi, idei și vise. Am o singura problemă: drumul de la „a spera” până la „a realiza” e lung, pustiu și n-a mai fost reparat după zăpezile și ploile trecute.

A opta minune a lumii

Dragă MAMĂ, ești minunată! Nu doar azi, când toți își aduc aminte de femei, nu doar când e soare afară și-ți luminează chipul. Să știi că ești cea mai frumoasă atunci când ești obosită, când miroși a tocăniță cu un ușor iz de parfum(J’adore Paris,cred MAMĂ, că e preferatul tău); dar și atunci când ai ruj roșu  și aprins de dragoste pe buze, când râzi copilărește și pielea din jurul ochilor ți se strânge în riduri moi, atât de fine..

Să mă ierți că uit să-ți mulțumesc mai des! Te iubesc, MAMĂ, dar nu doar azi!